Blog

Disonanță socială

Intrebarea pe care ne-o punem cu toții este:

De ce majoritatea persoanelor nu se simnt vinovate când ar trebui să se simntă așa?

Când iși dau seama că au făcut rău cuiva apropiat, de ce nu se simnt vinovați?

Explicația ne-o dă o teorie numită disonanță cognitivă. Disonanță cognitivă este o senzație de disconfort care apare atunci când două atitudini, sau o credință și un comportament intră în conflict.

Un exemplu concludent ar fi atunci când fumezi chiar dacă ști că te poti îmbolnăvi.

Acest mecanism de disonanță a fost confirmat prin mii de experimente și a fost localizat în creier.

Ființele umane sunt predispuse să dea atenție la informația care confirmă ideile propri și să ignore ori minimizeze  informația care combate ceea ce ei cred.

Mintea noastră este proiectată pentru ¨consonanță¨. Disonanța este în mod special dureroasă atunci când amenință un element din concepția pe care o avem despre noi inșine, când această informație pune în pericol felul în care ne vedem (considerăm), sau când chestionează o credință politică ori religioasă pe care o considerăm fundamentală.

 

De exemplu, dacă ne considerăm persoane competente, morale, amabile și bune  și dintr-o dată ne vine informația  că am făcut ceva lipsit de competență sau că poate ceea ce am făcut nu este etic.

Avem două feluri de a reduce disonanța:  Putem spune, mulțumesc pentru a-mi demonstra cât de incompetent, prost și crud am fost, scuză-mă! Ori putem zice persoanei care ne atenționează să se ducă dracului cu informația (părerea) sa.

Autojustificarea nu este același lucru cu a spune celorlalți să se ducă la dracu - este felul în care funcționează inconștient disonanța, permițându-ne să ne mințim singuri.

Este foarte adevărat că în lume sunt persoane rele însă cele mai mari probleme nu le dau aceste persoane rele care comit acte reprobabile ci persoanele bune care justifică lucrurile greșite pe care le fac pentru a menține intactă convingerea că sunt persoane bune.

Este posibil că disonanța este o parte naturală a funcționării creierului care ajută la conservarea credinței propri, însă modul de a gândi despre erorile noastre și despre ce înseamnă a greși este eronat.

Să ne admitem propriile erori, să fim deschiși atunci când cineva combate ideile noastre ne va duce la idei mai bune care pot crea un confort social pentru absolut toată lumea.

Oare de ce trebuie să ne tot mințim singuri și să luptăm în tabere separate, când am putea folosi energia consumată aiurea pentru a gasi soluții satisfăcătoare și aș zice eu ¨normale¨ nivelului de civilizație la care avem pretenția că am ajuns?

Când mai ¨dăm sentințe¨ ar fi bine să ne ajutăm de tribunalul conștiinței noastre!

Citit 55272 ori
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Cătălin

Contactați-mă la orice oră, pentru orice problemă.

Website www.trandafir.eu
Login pentru a posta comentarii
JoomShaper